Sari la conținut

Prima paginăMama si copilul

Bunicii și îngrijirea copilului: cum stabiliți regulile

Bunicii și îngrijirea copilului pot merge bine dacă stabiliți reguli clare: cine decide, ce rămâne neschimbat și cum vorbiți fără certuri.

Bunicii și îngrijirea copilului: o bunică se joacă cu nepotul pe covor

Bunicii și îngrijirea copilului formează de multe ori o echipă care funcționează bine, dacă părinții și bunicii cad de acord din start asupra regulilor importante: ce se mănâncă, cât timp petrece copilul în fața ecranului, când doarme și cine ia deciziile de sănătate. Decizia finală le aparține întotdeauna părinților, iar bunicii o respectă.

Nu trebuie să fie o discuție oficială, cu foaie și creion. E suficient să vorbiți clar, înainte ca o problemă să apară, și să păstrați tonul calm. Mulți bunici vor să ajute și au experiență reală; unii s-au ocupat singuri de copii în vremuri în care recomandările erau altele. Aici se nasc, de regulă, neînțelegerile.

De ce apar tensiuni între generații?

Sursa cea mai frecventă este diferența de păreri. Bunica spune că „așa am crescut noi copiii și au ieșit bine”, iar mama a citit recomandări noi și vrea să le urmeze. Nimeni nu are neapărat rea-credință, dar fiecare simte că i se pune la îndoială competența. În plus, părintele poate fi obosit și sensibil, iar bunicul se simte pus la zid.

Un alt motiv este rolul neclar. Bunicii se pot simți fie ca niște ajutoare, fie ca niște părinți în plus, iar copilul poate observa rapid cine ce permite. Spune de la început ce așteptări ai: bunicii sunt sprijin, nu un al doilea set de reguli.

Cum vorbești cu bunicii fără să ofensezi pe nimeni?

Începe cu recunoștința și treci apoi la rugăminte. Spune ceva de felul „Apreciez enorm că ne ajutați, și aș vrea să stabilim câteva lucruri împreună”. Folosește formulări despre ce faceți voi, nu despre ce greșesc ei: „La noi, desertul vine după masă” sună mai bine decât „Nu-i mai dai dulciuri”.

  • alege un moment liniștit, nu în fața copilului și nu în mijlocul unei certe;
  • explică motivul regulii în două propoziții, fără prelegeri;
  • ascultă și întreabă ce îi neliniștește pe bunici;
  • cere părerea lor la lucrurile mici, ca să aibă și ei un cuvânt de spus;
  • menține fermitatea în privința siguranței și a sănătății copilului.

Pentru alte idei despre cum să vorbești cu cei dragi fără tensiuni, te poate ajuta materialul despre comunicarea deschisă între părinți și copii, ale cărui principii se aplică și între adulți.

Ce reguli merită să rămână neschimbate?

Nu trebuie să cădeți de acord asupra fiecărui detaliu. Alege cele cinci-șase lucruri cu adevărat importante și lasă restul la latitudinea bunicilor. Un copil poate înțelege că „la bunici e altfel” fără să fie dezorientat.

  • Siguranța: scaunul auto, supravegherea lângă apă, medicamentele și produsele de curățenie ținute la loc înalt;
  • Sănătatea: orice problemă a copilului se discută cu părinții, iar deciziile medicale le iau părinții împreună cu medicul;
  • Hrana: alergiile și restricțiile comunicate de medic se respectă fără excepție;
  • Somnul: orele de somn și rutina de seară rămân cât mai apropiate de cele de acasă;
  • Disciplina: limitele de bază, cum ar fi „nu lovim”, sunt aceleași la părinți și la bunici.

Despre cum spui un „nu” în mod ferm și blând în același timp, merită să citești cum să spui nu copilului, pentru că acesta e un exercițiu valabil în toată familia.

Ce faci când regulile sunt încălcate?

Mai întâi, verifică dacă a fost o greșeală sau un dezacord de fond. O singură înghețată dată în plus este o poveste cu totul diferită de o regulă de siguranță ignorată. Pentru prima, poți zâmbi și merge mai departe. Pentru a doua, vorbești din nou, calm, dar ferm, și explici de ce ține la ea.

Evită să corectezi bunicii în fața copilului. Dacă ai o observație, o faci după, între adulți. Copiii simt repede tensiunea și pot învăța să joace un adult împotriva altuia, fără să vrea. Dacă dezacordul se repetă, iar discuțiile nu ajută, poți cere ajutorul altui membru al familiei în care ambele părți au încredere.

Cum folosești talentele fiecărui bunic?

Bunicii au adesea abilități pe care părinții nu le au timp să le ofere: povești de demult, rețete, jocuri vechi, răbdare pentru plimbări lente. Încurajează-i să facă ceea ce le place și le iese bine. Un bunic care citește seara aceleași povești, de exemplu, cultivă relația și imaginația, așa cum arată materialul despre importanța poveștilor pentru copii.

Spune-le și când lucrurile merg bine. O propoziție simplă, cum ar fi „Mulțumesc că ați avut grijă de el, azi a fost foarte bucuros”, face mai mult decât zece instrucțiuni. Bunicii care se simt apreciați sunt mai deschiși la schimbare.

Întrebări frecvente

Cum refuz politicos o sugestie a bunicilor?

Mulțumește pentru gând, explică în câteva cuvinte că ați ales altfel în familie și revino la subiect doar dacă este nevoie. Nu trebuie să te justifici îndelung.

Pot lăsa copilul cu bunicii pe timpul nopții?

Da, dacă tu și copilul vă simțiți pregătiți. Începe cu o vizită scurtă, pregătește lucrurile copilului și lasă bunicilor o listă cu rutina și numerele de urgență.

Ce fac dacă bunicii nu respectă o regulă de sănătate?

Vorbește cu ei fără ocolișuri și spune clar că regula vine de la medic. Dacă se repetă, reduci timpul petrecut singur cu copilul până când problema se clarifică.

Trimite mai departeFacebookWhatsApp

Din arhivă