Sari la conținut

Prima paginăRecomandari

Cum alegi o activitate extrașcolară potrivită copilului tău

Activitatea extrașcolară potrivită ține cont de interesele copilului, de program și de metoda profesorului. Criteriile de alegere și semnele de supraîncărcare.

  • Recomandari
  • Echipa Copilul anului
  • 4 min de citit
Materiale de desen pe o masă pentru o activitate extrașcolară creativă

Activitatea extrașcolară potrivită este cea pe care copilul o așteaptă cu plăcere, care se încadrează în programul familiei fără să-l epuizeze și este condusă de un adult atent la copii, nu doar la rezultate. Dacă ai aceste trei lucruri, restul se rezolvă pe parcurs, chiar dacă prima alegere nu este perfectă.

Oferta este mare: sport, muzică, desen, limbi străine, șah, teatru, dans, robotică. Tocmai de aceea mulți părinți aleg după ce fac prietenii copilului sau după ce ar fi dorit ei înșiși să încerce. Un criteriu mai bun este să pornești de la copil și să lași loc pentru încercări și pentru schimbări de direcție.

De unde pornești când alegi?

Observă ce face copilul când este liber. Dacă desenează pe orice hârtie, dacă bate ritmuri pe masă, dacă se cațără pe tot ce întâlnește sau dacă își aranjează jucăriile în ordine strictă, ai deja indicii. Întreabă-l direct, cu exemple concrete, nu cu o întrebare generală. Un copil de cinci ani nu poate răspunde la întrebarea ce activitate vrea, dar poate spune dacă ar vrea să alerge, să cânte sau să picteze.

Gândește-te și la ce îi lipsește. Un copil foarte activ are nevoie de un sport sau de o activitate cu mișcare, iar unul timid poate câștiga mult într-un grup mic, cu activități creative. Dacă îl vezi mereu în fața unui ecran, o activitate de grup cu mișcare poate schimba ritmul. Despre rolul mișcării în creștere poți citi în articolul despre beneficiile sportului practicat de la vârste mici.

Ce compară părinții înainte să se înscrie?

Pentru a evita deciziile pripite, pune față în față mai multe opțiuni cu aceleași criterii. Iată câteva întrebări utile:

  • Cât de departe este locul și cât durează drumul dus-întors?
  • Câți copii sunt într-un grup și câți adulți îi supraveghează?
  • Poate copilul participa la o oră de probă, fără obligația de a continua?
  • Cum comunică profesorul sau antrenorul cu părinții?
  • Ce echipament este necesar și cât costă pe termen lung?
  • Ce se întâmplă în caz de absențe sau de boală?

Cere să vezi o lecție. Un profesor bun nu se sperie de prezența părinților, iar tu vei vedea dacă atmosfera este caldă, dacă copiii sunt încurajați și dacă regulile de siguranță sunt respectate. Spațiul trebuie să fie curat, cu ieșiri libere și cu persoane care știu ce să facă dacă un copil se lovește.

Ce dezvoltă fiecare tip de activitate?

Tip de activitate Ce susține în primul rând La ce fii atent
Sport individual sau de echipă coordonare, disciplină, lucru în grup presiunea competiției prea devreme
Muzică și dans ritm, atenție, exprimare rutina de exersare acasă
Desen, pictură, lucru manual creativitate, motricitate fină un profesor care lasă loc liber ideilor
Limbi străine vocabular, auz, încredere metoda să fie prin joc, nu doar prin teme
Șah și jocuri de logică răbdare, planificare, concentrare grupul să fie potrivit nivelului

Niciun tip de activitate nu este mai bun decât altul în general. Contează cum se potrivește cu copilul și cum este condusă. Pentru cei mici, formula cea mai bună rămâne jocul, iar învățarea prin joc poate fi regăsită în orice domeniu ales.

Cât de multe activități sunt prea multe?

Un orar încărcat poate părea o investiție în viitor, dar copiii au nevoie și de timp liber, de somn suficient și de joacă nestructurată. O regulă practică este să începi cu una sau cel mult două activități pe săptămână, apoi să observi cum reacționează. Dacă ulterior cere mai mult, poți adăuga.

Semnele de supraîncărcare sunt destul de clare: oboseală constantă, iritabilitate, scăderea interesului pentru joacă, dureri de burtă sau de cap înainte de ore, refuzul de a merge fără un motiv anume. Dacă apar, discută cu copilul și cu profesorul. Dacă simptomele fizice persistă, programează o vizită la medicul pediatru, pentru că nu poți deosebi singur oboseala obișnuită de o problemă de sănătate.

Ține cont și de costurile ascunse: echipamente care se schimbă pe măsură ce copilul crește, taxe de concurs, drumuri cu taxiul sau cu transportul public, ore pierdute din programul tău. Un calcul simplu pe o lună întreagă îți arată dacă activitatea este sustenabilă pentru familie. Mai bine alegi ceva modest, dar constant, decât ceva scump pe care ești nevoit să-l abandonezi după două luni.

Ce faci când copilul vrea să renunțe?

Mai întâi, află de ce. Poate fi vorba de un conflict cu un coleg, de un exercițiu dificil, de plictiseală sau pur și simplu de oboseală. Propune să încerce încă câteva ședințe, cu un obiectiv mic, și vorbește cu adultul care conduce grupul. Dacă dorința de a renunța rămâne după un timp rezonabil, acceptă schimbarea. Un copil care a avut voie să schimbe o activitate are mai multă încredere să încerce alta.

Regula utilă este să terminați ce ați început pentru o perioadă convenită dinainte, de exemplu un modul sau un trimestru, ca să nu învețe că abandonul este soluția la prima dificultate, dar nici să nu se simtă prins într-o obligație fără sfârșit.

Trimite mai departeFacebookWhatsApp

Din arhivă