Pentru generatii intregi de copii, cuvantul oala/olita a fost unul dintre primele cuvinte rostite, cam in acelasi timp cu mama si tata. Copiii de atunci erau asezati pe olita inca de la 6 luni si antrenati sa-si anunte nevoile prin intermediul unui repertoriu complex de amenintari, momeli si rusinari. Erau vremuri grele, fara confortul dat de existenta scutecelor din comert. Epuizate de spalatul la mana a zeci de scutece pe saptamana, speriate de frigul din locuinte si posibile boli care pandeau nemilos, urgenta mamelor de atunci de a face copiii independenti la olita cu orice pret o putem intelege pe deplin. La cateva generatii distanta, explicatiile medicale dar si o noua abordare in cresterea copilului, indeamna proaspetele mamici spre o tranzitie cu blandete, intelegere si acceptare, care se poate incheia chiar si dupa varsta de 3 ani. Pentru un demers lin, natural, in care copilul sa nu simta presiune, care, de multe ori naste fobii si prelungeste inutil decizia copilului, puteti tine cont de cateva sfaturi si informatii :
Pentru a-si putea comunica nevoile, copilul are nevoie, asa cum sublinia psihologul american de copii, Magda Gerber, de suprapunerea a trei factori: maturizarea anatomica a sfincterelor, dezvoltarea cognitiva – constientizarea a ceea ce au de facut si pregatirea emotionala – copiii sunt disponibili sa renunte la o situatie confortabila cu care sunt obisnuiti si, de asemenea, sa accepte la propriu, disparitia propriilor resturi. Un copil va deveni in mod natural interesat de olita sau toaleta in momentul cand va atinge cele trei tipuri de dezvoltare. De aceea, a face mai putin este de fapt a face mai mult in acomodarea acestei tranzitii.
Pentru un proces in care copilul sa aiba de fapt proprietatea acestei realizari si sa fie propriul ghid, il puteti ajuta cu urmatoarele masuri :
Inca de la nastere, implicati copilul in schimbarea scutecului. La inceput ii veti povesti tot ceea ce faceti, apoi, in timp, il puteti ruga sa-si ridice piciorusele sau sa le lase jos, sa va dea crema, sa desfaca el ariciul scutecului.
Fiti exemplul lui. Copilul va face ceea ce fac parintii sau fratii mai mari. Cumparati o olita/reductor de toaleta si invitati-l sa se familiarizeze cu acestea. Povestiti-i de aceasta posibilitate si intrebati-l daca ar vrea sa o foloseasca. Daca accepta, nu aveti asteptari prea mari. Sunt copii care vor vrea sa ramana mai mult timp, sunt copii care se vor ridica imediat. Intrebati-l regulat daca vrea sa incerce olita/reductorul, fara sa aveti niciun fel de presiune. Copilul va simti imediat daca aveti o agenda personala de atins.
Valorizati semnele pe care vi le dau. In momentul cand copilul va va arata scutecul sau isi va apasa cu degetele scutecul, il puteti intreba relaxat daca ar vrea sa fie asezat pe olita/reductor.
Rabdare si incredere. Copilul vostru este perfect capabil sa finalizeze acest proces, chiar daca o va face, poate, mai tarziu. Increderea voastra ii va da relaxarea necesara sa faca pasii spre independenta.
