Celulele stem sunt celule nespecializate care se pot înmulți și pot da naștere unor celule specializate, precum cele din sânge, os, piele sau creier. Ele provin din embrioni, din țesuturi adulte, cum este măduva osoasă, sau din celule adulte reprogramate în laborator. Utilizarea lor consacrată în medicină este, deocamdată, restrânsă la câteva situații, cel mai bine stabilite fiind transplanturile pentru anumite boli ale sângelui.
Ce înseamnă că o celulă este „stem”
Corpul uman are zeci de tipuri de celule, fiecare cu rolul ei. Majoritatea celulelor mature nu se mai pot transforma în altceva. Celulele stem sunt rezerva: au două însușiri esențiale, capacitatea de auto-reînnoire, adică de a se diviza păstrându-și natura, și potențialul de diferențiere, adică de a se transforma în celule specializate. Gradul de potențial variază. Unele sunt pluripotente și pot da aproape orice tip de celulă din corp; altele sunt multipotente și pot genera doar celulele unui anumit țesut, cum fac celulele stem din sânge.
De unde provin celulele stem
Există mai multe surse, fiecare cu avantaje și limite.
- Celule stem embrionare. Provin din embrioni foarte tineri și sunt pluripotente. Au valoare mare în cercetare, dar ridică dileme etice și au riscuri, printre care formarea de tumori dacă nu sunt controlate.
- Celule stem adulte. Se găsesc în țesuturi precum măduva osoasă, piele, intestin. Sunt multipotente și au utilizări clinice bine cunoscute.
- Sângele din cordonul ombilical. Bogat în celule stem formatoare de sânge, poate fi folosit în transplanturi pentru unele boli ale sângelui.
- Celule stem pluripotente induse. Obținute prin reprogramarea celulelor adulte, de exemplu din piele, pentru a redeveni pluripotente. Descoperirea lor a deschis calea către modele de boală și posibile terapii personalizate.
Unde se folosesc deja, pe baze solide
Cea mai veche și cea mai bine documentată utilizare este transplantul de celule stem hematopoietice, adică formatoare de sânge, la pacienți cu leucemii, limfoame sau alte boli ale sângelui. Celulele provin din măduva osoasă, din sângele periferic sau din cordonul ombilical și refac producția normală de celule din sânge după tratamente intense. Alte aplicații acceptate sunt cele din oftalmologie și din tratamentul unor leziuni de suprafață, unde celule cultivate înlocuiesc țesutul lezat. În restul domeniilor, de la boli neurologice la boli de inimă, multe tratamente se află în studii clinice sau în etapa de cercetare.
Un domeniu înrudit este terapia genică, în care celulele stem pot fi modificate genetic în laborator și reintroduse în organism. Principiile ei sunt prezentate în materialul despre terapia genică, felul în care funcționează și utilizările ei.
Greșeli frecvente și cum le eviți
- Să crezi că orice „tratament cu celule stem” este dovedit. Clinicile care promit vindecarea unor boli grave, de la artroze la autism, fără studii publicate, exploatează speranța. Întreabă ce dovezi există și cine a evaluat tratamentul.
- Să confunzi tipurile de celule. Celulele stem embrionare, adulte și induse au proprietăți și riscuri diferite; titlurile le amestecă adesea.
- Să plătești sume mari înainte de o evaluare medicală. Un serviciu serios începe cu un diagnostic și un plan, nu cu o ofertă.
- Să ignori riscurile. Pot apărea infecții, reacții imune, formare de țesut nedorit sau complicații ale procedurii.
- Să renunți la tratamentul recomandat. O terapie experimentală nu ar trebui să înlocuiască un tratament cu eficiență dovedită, fără acordul echipei medicale.
- Să uiți de păstrarea cordonului. Familiile sunt uneori presate să plătească păstrarea sângelui din cordon pentru „orice boală”. Probabilitatea ca el să fie folosit pentru copilul propriu este mică, iar beneficiul depinde de situație; discută cu medicul.
Cum se evaluează un tratament nou
Terapiile cu celule stem sunt considerate medicamente avansate sau produse biologice complexe și trec prin faze de testare clinică. În primele faze se verifică siguranța, apoi eficiența, pe grupuri tot mai mari, cu comparații față de tratamentele existente. Studiile sunt aprobate de comisii de etică, iar participanții își dau consimțământul în cunoștință de cauză. Un produs care se vinde fără aceste etape, în afara unui cadru de cercetare, este un semnal de alarmă.
Cum se vede o celulă stem în laborator
Celulele stem pluripotente sunt cultivate în vase speciale, hrănite cu un mediu bogat în factori de creștere. Cercetătorii le pot direcționa treptat spre un destin anume: adăugând anumite molecule, în ordinea și la momentul potrivit, celulele devin neuroni, celule de mușchi cardiac sau celule producătoare de insulină. Procesul imită, într-un fel simplificat, ce se întâmplă în embrion. Dificultatea mare este obținerea unor celule suficient de mature și de pure, pentru că cele rămase nespecializate pot da tumori. Controlul calității este de aceea la fel de important ca însăși descoperirea.
Întrebări pe care merită să le pui înainte de orice terapie
- Ce boală se tratează și există dovezi publicate că terapia funcționează?
- Este vorba despre un studiu clinic aprobat sau despre un serviciu comercial?
- Care sunt riscurile cunoscute și ce se întâmplă dacă apare o complicație?
- Din ce sursă provin celulele și cum sunt prelucrate?
- Ce altceva se poate face, între timp, conform recomandărilor medicale actuale?
Perspective: ce se așteaptă în următorii ani
Cercetătorii urmăresc terapii pentru leziuni ale măduvei spinării, diabet de tip 1, boli degenerative ale ochiului și boala Parkinson, folosind celule diferențiate în laborator. Alte direcții sunt organoizii, mici structuri care imită organele, și țesuturile cultivate pentru reparații. Unele rezultate sunt încurajatoare, însă drumul de la laborator la clinică este lung și cere răbdare și rigoare.
Pentru context asupra geneticii și asupra felului în care celulele își citesc instrucțiunile, poți parcurge secțiunea de genetică. Iar pentru o privire mai largă asupra medicinei explicate educativ, merită vizitat și RevistaMedicinei.
