Auzul copilului: semne la care merită să fii atent
Auzul copilului influențează vorbirea și învățarea. Vezi ce semne observi acasă, cum îl protejezi de zgomot și când ceri o evaluare la medicul specialist.
- Sanatate
- Echipa Copilul anului
- 4 min de citit

Auzul copilului este capacitatea lui de a recepta sunetele din jur și de a le înțelege, iar de el depind vorbirea, atenția și învățarea. Un copil care aude bine învață mai ușor cuvintele, se orientează mai repede în mediu și se joacă mai firesc cu ceilalți. Din acest motiv, orice îndoială privind auzul merită verificată de medic, nu amânată.
Părinții observă de obicei primii semne de neatenție la sunete, dar le pun pe seama temperamentului: „e prins în joc”, „nu vrea să asculte”. Uneori așa este. Alteori, copilul chiar nu aude bine, iar diferența se vede doar când te uiți atent la cum reacționează în situații diferite.
Cum arată auzul în primii ani de viață?
Chiar de la naștere, bebelușii reacționează la sunete puternice: tresar, se opresc din supt sau clipesc. În lunile următoare se liniștesc la vocea mamei, întorc capul spre sursa sunetului și încep să emită silabe. Mai târziu apar primele cuvinte, iar vocabularul crește rapid. Ritmul exact variază de la un copil la altul, de aceea medicul urmărește tendința generală, nu o dată fixă.
În multe maternități se face o testare a auzului la nou-născuți, printr-o procedură rapidă și nedureroasă. Dacă rezultatul nu e clar, medicul recomandă repetarea sau un consult de specialitate. Nu interpreta singur și nu amâna reevaluarea.
Ce semne pot arăta o problemă de auz?
Nu orice semn confirmă o problemă, dar câteva observații repetate merită discutate cu pediatrul sau cu medicul ORL:
- nu se întoarce spre sunete sau voci, nici în spatele lui, nici în fața lui;
- nu reacționează la zgomote puternice, cum ar fi o ușă trântită;
- vorbește mai puțin sau mai neclar decât copiii de aceeași vârstă;
- cere mereu să repeți ce ai spus sau spune des „ce?”;
- ridică volumul televizorului sau vorbește foarte tare;
- se uită insistent la buzele celui care vorbește;
- pare dezinteresat la școală sau are dificultăți de concentrare la lecții;
- se plânge frecvent de dureri de ureche sau își atinge urechea.
Un singur semn nu e un verdict, dar mai multe, persistente, spun că e timpul pentru un consult.
De ce pot apărea dificultăți de auz trecătoare?
La copii, urechea mijlocie se poate umple cu lichid în urma unei răceli sau a unei infecții, ceea ce face ca sunetele să pară înăbușite. Alteori, poate fi vorba de dopuri de cerumen sau de inflamații. Fenomenul este frecvent și, de multe ori, se rezolvă după consult și îngrijire adecvată. Dacă observi că auzul scade după fiecare răceală sau după o infecție, spune medicului.
Când copilul are nasul înfundat, urechile pot fi afectate indirect. Despre îngrijirea acasă în astfel de situații găsești informații în articolul nasul înfundat al copilului, unde explicăm și când e momentul să suni medicul.
Cum îți protejezi copilul de zgomotul puternic?
Sunetele foarte puternice și prelungite pot deteriora auzul, mai ales dacă expunerea se repetă. Cum reduci riscul:
- menține volumul căștilor scăzut și limitează timpul de ascultare;
- evită jucăriile care produc zgomote foarte puternice, mai ales lângă ureche;
- la concerte, artificii sau evenimente zgomotoase, folosește protecții auditive potrivite pentru copii;
- nu băga obiecte în ureche pentru curățare, nici bețișoare de vată;
- oferă pauze de liniște în timpul zilei, mai ales după perioade zgomotoase.
Curățarea urechilor se face doar la exterior, cu un șervețel sau cu un colț de prosop. Dacă există un dop de ceară, nu încerca să-l scoți singur; medicul știe cum să procedeze în siguranță.
Cum se evaluează auzul și la ce te aștepți la cabinet?
Evaluarea auzului la copii se face prin metode adaptate vârstei: observarea reacțiilor la sunete, teste cu ajutorul unor aparate speciale sau, la copiii mai mari, teste în care ascultă tonuri și spun când le aud. Procedurile nu dor și durează, de obicei, puțin. Dacă situația o cere, medicul ORL și audiologul propun pașii următori.
Pentru a-l ajuta pe copil să se simtă bine, explică-i ce urmează, într-un limbaj simplu. Un copil informat și liniștit cooperează mai ușor, iar rezultatul testului este mai fiabil. De exemplu, poți spune: „Doctorul o să-ți pună niște căști și o să asculți niște sunete, ca un joc”.
Ce poți face acasă pentru a sprijini auzul și vorbirea?
Chiar dacă auzul este normal, mediul sonor contează. Calmul din rutina zilnică ajută și el atenția la sunete, iar rutina zilnică a copilului aduce reperele de care are nevoie pentru a învăța să asculte. Vorbește cu copilul în față, la nivelul ochilor, citește-i povești, cântați împreună și numește obiectele din jur. În același timp, limitează fundalul sonor continuu: televizorul pornit toată ziua îngreunează concentrarea pe voce. Un copil care aude vocea ta clar o va imita mai ușor.
Dacă te preocupă dezvoltarea vorbirii, nu aștepta „să treacă”; vorbește cu pediatrul. Logopedul și audiologul lucrează deseori împreună, iar începerea intervenției la timp ajută mult.
Întrebări frecvente
De la ce vârstă se poate testa auzul?
De la naștere, prin testarea nou-născuților, iar apoi oricând apare o îndoială. Metodele diferă după vârstă, dar există variante potrivite pentru orice copil.
Pot curăța urechile cu bețișoare de vată?
Nu. Ele împing ceara mai adânc și pot răni canalul auditiv. Curăță doar zona exterioară.
O răceală poate afecta auzul?
Da, uneori temporar, din cauza lichidului din urechea mijlocie. Dacă senzația persistă, merită consultat medicul.