Plânsul bebelușului este felul lui de a-ți spune că are nevoie de ceva: mâncare, schimbat, somn, căldură sau liniște. În majoritatea cazurilor cauza se găsește verificând câteva lucruri simple, într-o ordine fixă. Dacă plânsul e diferit de cel obișnuit sau te îngrijorează, nu aștepta să se rezolve singur, ci sună pediatrul.
Primele săptămâni sunt cele mai grele pentru că nu cunoști încă limbajul copilului, iar el nu are alt mod de comunicare. Cu timpul, vei distinge plânsul de foame de cel de oboseală, la fel cum un părinte învață să recunoască pașii copilului pe scări.
Ce verifici în ordine când bebelușul plânge?
Un traseu de verificare te ajută mai ales noaptea, când ești obosit și gândești greu. Mergi de la cele mai probabile cauze spre cele rare:
- Foamea. Când a mâncat ultima dată? Semne timpurii: duce mâna la gură, întoarce capul, scoate limba. Plânsul vine de obicei târziu.
- Scutecul. Unii bebeluși suportă un scutec ud, alții nu. Verifică și pliurile pielii, să nu fie iritate sau strânse de haine.
- Temperatura. Atinge ceafa sau pieptul, nu mâinile, care sunt de regulă mai reci. Dacă transpiră, scoate un strat. Dacă pare rece, adaugă unul.
- Oboseala. Un bebeluș care a fost treaz prea mult poate plânge exact atunci când i-ar fi mai bine să doarmă.
- Supraestimularea. Lumină, zgomot, mulți oameni care îl iau pe rând în brațe. Plânsul apare de multe ori seara.
- Nevoia de contact. Uneori nu e nimic de rezolvat, doar nevoie de brațe și de o voce cunoscută.
Dacă ai verificat toate punctele și bebelușul tot plânge, nu înseamnă că ai greșit ceva. Unii copii au perioade de agitație, în special spre seară, fără o cauză care să poată fi găsită.
Cum arată plânsul de oboseală față de cel de foame?
Plânsul de foame începe de obicei încet și devine tot mai insistent, cu pauze scurte. Plânsul de oboseală este mai nervos, însoțit de frecatul ochilor, de privirea pierdută și de mișcări mai puțin coordonate. Pentru semnele de somn, cele din materialul despre somnul bebelușului în primele șase luni sunt un bun punct de plecare, iar prinderea momentului potrivit scade mult numărul crizelor de seară.
Ce poți face ca să-l liniștești?
Nu există o metodă universală, dar câteva gesturi funcționează la mulți copii mici:
- legănatul ritmic, lent, ținându-l strâns la piept;
- un zgomot uniform, constant, asemănător cu cel pe care l-a auzit înainte de naștere: aspirator îndepărtat, ventilator, un șuierat blând din gură;
- înfășatul lejer, doar dacă ți l-a arătat o asistentă sau pediatrul, fără a strânge picioarele;
- o plimbare în aer liber sau în casă, cu mișcare ușoară;
- contactul piele pe piele, cu bebelușul îmbrăcat doar în scutec, sub o pătură pusă peste voi doi;
- un mediu cu lumină slabă și fără alți stimuli.
Schimbă ce nu merge după câteva minute, dar nu sări de la o metodă la alta la fiecare zece secunde. Copilul simte agitația ta și se agită și mai tare.
Când e plânsul un motiv să suni la pediatru?
Un articol nu poate pune un diagnostic, iar în caz de îndoială întrebarea corectă este mereu către medic. Totuși, există situații în care nu merită să aștepți: plânsul neobișnuit de slab sau ascuțit, refuzul repetat de a mânca, somnolență excesivă, schimbări bruște în comportament sau orice alt semn care te neliniștește. Dacă ești îngrijorat, o convorbire telefonică cu cabinetul pediatrului nu deranjează pe nimeni și te ajută să decizi dacă e nevoie de o consultație.
Și tu, ca părinte, cum rezistă?
Plânsul prelungit epuizează. Dacă simți că te apropii de limită, pune bebelușul într-un loc sigur, în pătuț, pe spate, și ieși într-o altă încăpere pentru două sau trei minute, ca să respiri. Un copil care plânge câteva minute în pătuț, în siguranță, e într-o situație mult mai bună decât unul ținut de un adult la capătul răbdării. Nu scutura niciodată un bebeluș, oricât de tare ai fi obosit.
Cere ajutor în loc să duci totul singur. Nimeni nu a primit cheia secretă a liniștii, iar ideile din articolul despre oboseala parentală și din cel despre calmul părintelui în momente critice te pot ajuta să îți planifici odihna. Un partener, un bunic sau o prietenă care ține copilul o oră pot schimba o noapte întreagă.
Poți ține un jurnal simplu timp de câteva zile, în care notezi orele de masă, de somn și momentele de plâns. De cele mai multe ori apare un tipar pe care nu îl vedeai din interior: de pildă, agitația de la șase seara vine după o zi cu prea multe vizite sau după un pui de somn sărit. Jurnalul este util și la cabinetul medical, pentru că îi dă pediatrului informații concrete în loc de impresii.
Ține minte că fiecare bebeluș are un temperament propriu. Unii sunt liniștiți aproape tot timpul, alții cer mai multă atenție, iar asta nu spune nimic despre calitatea ta de părinte. Plânsul scade, de regulă, în intensitate pe măsură ce bebelușul învață să comunice prin priviri, zâmbete și sunete, adică exact lucrurile care te vor răsplăti pentru nopțile grele.
